Interviul acordat de Cezar Ouatu ziarului Adevarul subliniaza faptul ca prin munca si sacrificii obtii ceea ce iti doresti. Este un tanar care a studiat Conservatorul din Milano, Giuseppe Verdi si a terminat aceste studii cu brio. La Eurovizion s-a hotarat sa participe doar cu cateva saptamani inainte si nu se gandea vreodata ca ar fi capabil de a acumula atat de multe voturi incat sa ajunga sa reprezinte tara.
In spatele celebritatii de care dispune acum cantaretul contratenor, se afla o poveste de viata plina de sacrificii si multa munca, ceea ce l-a motivat pe acesta sa mearga mai departe. Dupa cum afirma si el " Viata este plina de sacrificii si am ajuns aici prin forta proprie si prin faptul ca am crezut in mine si in ceea ce fac" a fost nevoit sa renunte la familie inca de la 19 ani si sa mearga in Italia pentru a-si costrui un viitor. Este un lucru de apreciat faptul ca a avut curajul sa-si ia viata in propriile maini si ca a reusit prin muzica sa nu sufere din cauza rasismului, deoarece "Muzica este singurul limbaj ce-i uneste pe toti." Este o persoana cu incredere deplina in sine, ceea ce l-a ajutat foarte mult sa ajunga in varful clasamentului.
Consider ca Cezar Ouatu este un model pentru noi, deoarece a reusit sa evolueze in ciuda criticilor rautacioase la adresa lui si prin seriozitatea cu care a tratat acest lucru acum este unul dintre cei mai cunoscuti artisti. Este de admirat fapul ca un tanar cu multe vise prin ambitia sa a reusit sa ajunga unde nicio clipa nu si-ar fi inchipuit si sa aiba ca si colegi o echipa extraordinara care ii este mereu alaturi cand are nevoie.
A castigat foarte multe concursuri de canto clasic din afara, muzicalitatea vocii sale este una speciala prin care transmite mai mult decat o simpla voce. Acesta a pornit de jos, a lucrat in supermarket, punea pe raft produsele, apoi vindea pizza si tot asa, practic a luat toate meseriile de la A la Z.
Chiar daca parerile sunt impartite si sunt aduse argumente pro si contra asupra cantaretului contratenor Cezar Ouatu, acesta ramane in viziunea mea ca fiind un model datorita experientei sale de viata si prin sacrificiile savarsite de acesta pentru a-si construi un viitor.
vineri, 15 martie 2013
miercuri, 6 martie 2013
Quo vadis, omule digi?
Avand in vedere articolul lui Andrei Craciun, Bai, expiratilor! unde vorbeste despre faptul ca scrisul de mana va deveni materie optionala si ca locul lui va fi luat de disciplina "Word" riese faptul ca odata cu pierderea scrisului de mana, ne pierdem copilaria: "traim inca din timpul vietii, moartea copilariei noastre".
Faptul ca specialistii in scrisul de mana nu contesta aceasta decizie il ingrijoreaza pe acesta. Andrei Craciun nu sustine acest proiect, in opinia lui este un lucru inacceptabil, pentru ca scrisul de mana ne defineste si este dovada cea mai pura a existentei noaste.
In opinia mea, scrisul de mana este cel mai vechi mod de comunicare intre oameni si totodata este o valoare care trebuie pretuita. Insa, avand in vedere gradul de evolutie a lumii de-a lungul timpului, nimic nu ar trebui sa ne mai mire si sa luam ca pe un lucru firesc acest proiect care sustine inlocuirea scrisului de mana cu programul "Word" care ofera ne mai multe beneficii, cum ar fi cel al copierii documentului mult mai usor decat in monentul in care ar trebui sa rescriem de mana.
In concluzie, scrisul de mana este baza evolutiei noaste care nu trebuie uitata, dar cum lumea evolueaza din ce in ce mai mult in ziua de azi, noua modalitate de screiere cea disciplinei "Word" consider ca este una protivita si de care putem beneficia fara niciuno retinere.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)